1. de șase zile stau închis în casă fără să vorbesc cu nimeni
fară să mă mișc mai mult decât am nevoie
de șase zile bolesc
fără să fiu bolnav fără să aștept ceva
de șase zile lumina se târăște cu greu prin crapaturile storurilor

am împlinit astfel 28 de ani în semiîntuneric
28 de ani la care adaug acum încă o zi inutilă

încă o zi în care
nici măcar nu mă simt rău

28 de ani de cand nu trăiesc nicio stare dincolo de asfaltul prăfuit al pielii

nu se schimbă nimic în golul din mine
nu regret nimic si nici nu aniversez ceva

nicio sticlă de șampanie nu se sparge de pereți

de șase zile sau de 28 de ani sunt convins că
dacă m-aș trezi cu gura năclăită și acră de vin
cu viața năclăită și acră de tine
dar cu patul miruit de parfumul ala de la davidoff
mi-ar fi - desigur– mai bine

puțin
puțin
mai bine



2.dincolo de fereastră traficul de la 7.39 a.m.
și tot acel dute-vino mareic
sexual
un act in care toți își aruncă trupurile

aplecat pe balcon
neimplicat
îți iei cuminecătura matinală de cafea
și aerul din țigară

încerci să împingi nodul din gât
puțin
mai jos


3. în fața unui bancomat într-o dimineață de luni
te trezești deodată la 28 de ani cu un card Visa electron albastru și gol
ca o privire de femeie ieftină
după un pahar de vin
ieftin

dar buzunarele îți sunt la la fel de goale ca la 14 ani și
încă te enervezi prea ușor
încă te enervează faptul că te enervezi prea ușor
că aștepți ca mâine să devii mai altfel
mai plin de succes
mai implicat
mai bun

dar nimic nu se schimbă la 28 de ani
te înconjoară aceiași kilometri de întuneric
din care nu adulmeci nici o scăpare

degeaba învârți între degete o jucărie electronică sofisticată
degeaba lângă bordură te așteaptă o mașină albastră sofisticată
tu ești același băiețel simplu care de mult prea mult timp
nu-și poate cumpăra
libertatea